luni, 9 mai 2011

din renastere spre alt cer,

un sambure amar imi incolteste in vene, pe zi ce trece mai inaltator de dureros,
imi mistuie pamantul si visele desarte,
zdrobeste incet, totul pana in mormant,

imi jumol aripile frante si crescute de atatea ori doar cu speranta,
dar intr-un maine plin de goliciune o sa murim cu  totii,
Am sa mor acum, sa inviu in mine,




ma plec umil spre moarte,
i-ascult cantecul surd,
adorm pe a mea coroana 
doar din spini si rug,



miercuri, 4 mai 2011

sfasie,

oamenii mor,
se nasc,
musca,
distrug,

de oameni mi-e cel mai frica,
pe oameni ii iubesc si ii urasc,
ei au doua,doua fete,
oamenii sfasie,
ar fi trebuit sa ne punem un gratar la intrarea in suflet,
un pastor batran sa lase sa intre numai cine trebuie,
oamenii iti musca din carne,fara sa te astepti macar,
pe cat de frumosi pe atat de urati,
si-mi vine sa urlu de durerea asta,ce nu o pot arata,
un soare imi trebuie in mine sa ma incalzeasca macar un ceas,
si maine,julita n coate sa-mi crestez burta,precum Iona,
sa iasa din mine toate sufletele nedemne,nici macar de o cafea sub fiere,

umanizati?nici cat negru sub unghie,
himere,
si calca,in continuare,pe altele,