uneori ma simt legata si inchisa intr-o cutie de chibrit,fara lumina si doar betele tinandu mi de urat.
incerc sa ma obijnuiesc cu locul,iar din cand in cand mai aprind un bat
uitandu ma la el cum asa de repede se stinge si devine scrum,iar
celelalte bete nu ma intreaba niciodata de el,il uita,cum uita fiecare bat ars..,
unii oameni prefera sa fie un bat de chibrit,sa arda in rutina zilelor astea,si cad devin scrum,sa bata vantul,
fara ca nimeni sa mai vada o urma lasata,
sa fie uitati iar cutia sa cante plecarea.
eu nu vrea sa fiu un bat de chibrit.
eu vreau sa fiu un candelabru in sala de bal a palatului.
sa stralucesc
sa luminez suflete si sa vad zambete.
când mă gândesc la viitor/
mă cuprind panica si teama
cand ma gandesc la mine,inima imi bate.
nu vreau sa cresc,nu vreau sa ma maturizez,
vreau sa raman copil,la fel de copil.
mi-e teama de iubire si toate ritualurile alea,
iubirea e sfanta,dar trebuie sa gasesti persoana potrivita pentru a o putea pastra,
altfel iubirea se juleste in coate,iar peticele sunt limiate si nu o pot ferii mereu.
iubirea e ca un prunc in bratele mamei,
e pura si lipsita de ganduri relle.
doar ca noi trebuie sa avem grija cum o crestem,
pentru ca daca nu avem grija de ea,
cu timpul o sa ne raneasca.
eu sunt un simplu om,
nu am super puteri,si nici nu pot sa stau intr-un deget,
nu mi place si mi place singuratatea,
nu ma cunosc prea bine,dar in fiecare zi ma redescopar,
sunt eu,mai om ca ieri si mai neom ca maine.
