dimineata isi cauta prietenii in buzunare

unde ii gasim pe toti?

ar trebuii sa ii punem in pamant si sa marcam locul cu un X,

sa stim unde sunt cand avem nevoie de ei.

defapt, esti egoist, te gandesti doar la tine.
 dar pietrele din sufletul lor?cine sa le  adune?

asa o sa incolteasca pana la nori si o sa-i rupa in bucati.

 ce o sa faca cerul fara nori?

dar Dumnezu, unde o sa se mai ascunda? o sa-i putem vedea fruntea batrana si privirea ce ne urmareste peste tot,

si o sa ne simtim urmariti tot timpul,

 iar pasarile, nu o sa se mai bucure ca pot zbura pana la nori, si stelele or sa le duca dorul,

nu trebuie sa fie asa.

in pamant or sa prinda radacini, si o sa planga pamantul,

strapuns de nefericirea radacinilor lor.

in buzunare trebuie sa-ti pui un vierme care sa-i roada pe cei stricati, si sa ramana doar ce-i inflorit si bland.

in pamant o sa ajungem toti la apus, dar timpul e diferit in ceasul fiecaruia.

tu zambeste de fiecare data cand viermele o sa zbiere de foame.

acum inchide ochii si umple-ti buzunarele,

amar

-ma-nebuneste pafumul tau,

ea zambeste cu sila,
-mi-e cunoscut,a ce mirosi?
-a tarfa

abuz

nu mi cere imposibilul,eu nu stiu sa dau nimic decat ce am,
si n am nimic,decat ce simt,
iubeste-ma asa cum sunt,dimineata in camasa ta cu parul ravasit,
eu nu stiu sa iubesc decat in diminetile ploioase,
dar am un loc bine ascuns,
o punga cu pietre,le strang in loc de suflete,

sunt rece ca marea in zilele de noiembrie,
si rad cand imi spui te iubesc atat de rar,
dar te iubesc cu zile de iulie calduroase,
si numai cand plang ma mai simt,

nu am pereche, dar am atatea amintiri frumoase in dulap,
cu mici povesti sortate in culori,
ma duc si ma intorc cand ma mai sti,
ramai sa ma astepti,cu drag

amintiri intrauterine,

viata mea e un ghem de ata,verde

oare la ce s-a gandit mama cand m-a vazut prima oara?

viata mea intr-un fir de ata,

 ce-mi place ca amintirile ma fac sa simt,

  

azi imi impletesc ata-n par,