marți, 1 martie 2011

pendul



craniul asta de elefant imi zambeste  ironic cand bem ceaiul de la ora cinci. 
la cina am servit viermi,maine or sa ma serveasca ei,pana ramanem doar noi si pata de pe masa,tu nu mi mai sti inima,am calcat-o din greseala in picioare -cand mergeam pe zidul cu papusi decapitate,le zambeam chiar daca stiam ca ele nu mai puteau sa o faca,- plecase din mine sa-si caute pulsul,dar pana la urma a gasit-o el,
te-ai dus sa mi numeri pasii facuti fara sa te tin de mana,dar nu te-am lasat sa termini si te-am varsat in paharul plin cu bale de amintiri,
te inecai acolo si eu te  priveam satisfacuta,m-ai muscat de deget si mi-a placut
de atunci te vad prin fiecare ciob de oglinda ce o sparg in zi de joi,
azi nu e joi iubite,e primavara,vino si canta-mi pe glezne.