unde se duce timpul cand se duce?

timpul nu se opreste  niciodata,

atat de repede trece tot,

parca mai ieri eram fetita mica cu ochi bulbucati si fara stare,

uratica si plina de intrebari,

mai e putin si o sa incep alta etapa a vietii mele,

departe de casa si de oamenii care ma iubesc cel mai mult,

e o tristete amestecata cu fericire

un nou inceput care mi deschide portile si ma indeamna sa dau tot ce i mai bun

si asa o sa fac,

pentru mine si pentru cei dragi,

o sa fie bine,stiu asta

oameni noi,frumosi,urati,

care o sa mi umple sufletul sau o sa mi l raneasca,

dar totul e sa fiu puternica,

si sunt,

bunicul imi spunea cand eram mica : "tu o sa ai tot ce-ti doresti,pentru ca esti un om frumos si puternic"

si tot incerc sa nu-l dezamagesc,

de acolo de sus stiu ca el imi pune zambetul pe buze,

am asteptat atat sa plec de aici,sa fiu libera si sa nu mai dau explicatii nimanui,chiar daca nu prea dau oricum

dar vroiam sa ma simt eu idependenta,ca mare nu o sa fiu curand,

viata de camin,gandaci si voie buna,

o sa fie bine ca sa nu fie rau,

si ce daca nu-i totul cum ne imaginam?!

trebuie sa continuam,

si sa luptam pentru tot,

Primul lucru care l fac in Bucuresti e sa ma urc pe un bloc noaptea si sa privesc totul de sus!