crepuscul,

sti ca te doare,simti ca te doare,ai vrea sa scoti din tine piatra aia care te sfasie,sa decupezi fiecare parte putreda care defapt te intregeste,pe tine,nimicul din lumea asta la fel de putreda,
dar speri,speri sa nu devii si tu aceelasi ei,ca tu o sa poti sa scapi,si sa mori altfel,intr-o lume mai buna,
defapt o sa mor la fel,printre stanci de jeg si cadavre planse,

aceeasi soarta lipsita de un loc mai bun,

sa zambesti atunci cand o sa gasesti in suflet putina lumina.