crepuscul

se vaieta, tipa,

se duce agale,

nu stie sa creada

e rupta de oameni,

ma striga aievea 

imi spune c-o doare,

e trista micuta si plina de jale,

ma cheama sa vin,

sa-i arat unde-i calea,

eu din departare,

ii simt disperarea.

incerc sa m-apropii

sa fim ca-nainte

dar biata copila acum nu mai simte,

mi-esti dor,

te vad in franturi te simt in calcaie,

ai fi putut merge in abis in cautarea lumii nedescoperite,

i-ai fi putut spune povestea vietii in randuri necitite.

ce doruri, ce ganduri amare.

cu lacrimi ii cazi la picioare

mai spune-mi o data iubirea ta muta

mai leaga-mi de glezne povestea pierduta.

adu-mi inc-o data din veacuri risipite,

saruturi lasate pe buze dorite.

ma prinde de mana si jura-mi cuvinte,

de-a pururi ramai in suflet iubite.

get in here

Imperfection is beauty, madness is genius and it’s better to be absolutely ridiculous than absolutely boring.