duminică, 30 mai 2010

Fluturi in stomac.


Un sentiment pe care credea ca l uitat i a cuprins intraga fire si nu ii mai dadea drumul..

Ii era teama si se simtea confuza,nu stia exact daca se indragostea dar stia ca atunci cand era in preajma lui simtea un gol imens care se urca in gat si o facea sa se piarda,era special si incepea sa ii alerge prin gand din ce in ce mai des. In stomacul ei se zbateau sute de fluturasi care o gadila si o faceau sa radieze de fericire, nu ca un festin ciudat ci ca emotia aceea speciala care te face sa dai din picioare,sa zambesti din orice, sa rosesti si sa te pierzi in detalii.

Era sfarsit de mai si lumea ei incepea sa prinda culoare.


joi, 27 mai 2010

Un secol


Daca din maine s-ar naste ieri inca o data.
Daca din tot ce am ratat as desena o harta.
Daca din amintitri as crea o rochie albatra.
Daca.

Dar ieri nu va mai putea fi maine in nici o zi,si in azi un al ieri se infige.
Si maine ieri, si alta zi de vara tot ieri se va numi.
Cum timpul trece si noi n indepartam,de zile si de tot ce azi nu stim sa apreciem.
Mi-e dor si dor o sa mi mai fie,in zi de mai si zi candva batrana si pustie.
Privind spre geam si trist jurnal voi cerne pe hartie.
Si stiind ca am fost demult si tot ce a fost atunci.
Azi dor de ei si gand trecut n-o sa mai pot ferice.
A fi atunci,si planset lung se va rasfrange in nestire.

miercuri, 26 mai 2010

Lipsa.


Vreau o persoana sa ma inteleaga.

Vreau pe cineva langa care sa ma pot simtit eu.

MI-e dor.

Si e un dor al naibii de cretin pentru ca nu il pot satisface cu oricine.

Mi-e atat de dor.


E ca dracu.

N-am chef si cand spun ca n am chef inseamna ca nu pot sa fac nimic ca sa imi schimb starea.

Vreau o narghilea si 5 cani de cafea si un bloc pe care sa stau suspendata.

Sa nu m deranjeze nimeni.

Sa stau acolo eu cu mine si sa pierd timp.

Atata treaba si eu nu am chef.

Penibil

Penibila.

Ratata.

Eu.


Vreau alta stare.

Dau la schimb.


Mi-e dor sa fiu iubita.

Defapt mint,nu stiu cum e sa fi iubita.

Dar mi-e dor al naibii sa stiu ca exista cineva care se gandeste la mine dimineata cand se uita la ceas.

Timpul trece.

Atat de repede.

Atat de haotic.

Totul trece si nu-i pot tine ritmul.


Descompunere.


Inspira expira.
Inspira expira.

O2

Schimbul de carbon din plamanul stang sta alcoolizat si aluneca incet catre inima.
Gaz toxic.
Intestin .
Tesutul sufletului se descompune ironic spre cer.
Cerul gurii.
Entorsa.
Mainile ii tremura.
Ras haotic.
Penibil.
Nu are sa inteleaga niciodata.
Nicotina ii violeaza trupul inecat in clor.
Sangele ii aluneca disperat prin vene.
E pace.
Atriul stang ii gadila inima.

Inima?

Da.

Inima=Organ nefolosit.Regresat.
Sentimentele se dizolva in plasma.

Amintiri?

Cantitativ nici una.

Celulele moarte pun stapanire pe fiinta secata.

Se pierde.

Actiunea.

Instabila.

Protonii acidifiaza mediul.

Mediul gandului.

Sperantelor ei.

Presiunea sufletului.

Inspira expira.

Poti.

Timpul o ia in sens invers.

Copilarie.
Papusa ei verde cu bube pe mana.
Ursuletul cu urechile taiate.

Jocuri.

Tot.

Nimic .

Fara .

Dispare.


Dioxidul de carbon liber dizolvat.



5% din inima moare.

Restul?
Era mort deja.

NH2.

90% din suflet sub forma de potasiu.
Sistemul trecutului in putrefactie.
Inima sub forma de cadavru.
Daca nu o folosim de ce ne mai trebuie inima?

Intrebare fara raspuns.

Centru nervos lipsa.
Si el?
Ironia sortii?
Reluare.

Distrugerea ei.

Accidental .

Nod vital.


Un spectacol prost.

Teatru de 2 bani.


Derularea unui final pneumotoxic.

Stimularea inhibitiilor.
Panica.
Centru respirator defect.
Sfarsit de zi.


Respira.respira.respira.

duminică, 23 mai 2010

Cum o sa mor eu.


Ahahahhaa:))
Asa ce am ras azi.
Faceam niste teste sa mai rad si eu un pic si cand vad marele si inspaimantatorul test "Cum o sa mor?"
Am dat eu acolo sa il fac am raspuns la toate intrebarile si apoi mia dat rezultatul:

O sa va ganditi sa mergeti sa dansati intr-o noaptea de joi spre vineri. Dar echilibrul mental nu o sa fie pe masura tonusului fizic. Va veti pierde in detalii, o sa aveti momente de isterie, gandindu-va adesea sa va duceti in vacanta la tara. Daca veti avea un partener de viata stabil, va veti gandi sa il ucideti. Daca nu, va veti ganditi sa ucideti intreaga umanitate. Un vecin afla de gandurile malefice si va impusca de la balcon.

Cum sa nu razii?:)))=))
Am lesinat de ras:))
Bine,recunosc ca in mare parte m regasesc:))
Din cauza acestui test m-am hotarat sa ma mut in pustietate:))
Sa nu am nici un vecin asa o sa scap,sper:))
Asa ca daca vreti sa ma vizitati ma gasiti in Sahara :-H
:))

luni, 17 mai 2010

Simfonie de mai.


Inceput cu sfarsit pragmatic.
Haosul in sir indian.
El in centrul de greutate suspendat de sentimente uitate.
Amintiri asaltate de vise sfaramate.

Totul in mintea unei singure fiinte.

Era inceput de mai.Soarele rasarea in fiecare dimineata din lumea ei.
Se trezea din visare,deschidea ochii prea mari de un verde tulburator si zambea.
Picaturile de ploaie cadeau pe chipul bland stergand orice urma de tristete.
Era un solfegiu de frumusete contopit cu fericire.
Nu avea idealuri marete de atins.Era doar o simpla copila de iulie.Timpul trecea iar ea devenea din ce in ce mai frumoasa dar cu aceeasi inocenta in privire.
Portretul perfect al unei zeite de vara.
Divinitatea in pantofi de dama.
Fericirea capturata intr-o clipa de trup.
Astepta in ziua de ieri alt maine pentru a putea fi implinita.
Alt el sa o faca sa simta din nou.
In zi de joi .
Joi sa fie aman2.
Astepta.

Stropi de speranta ii atingeau trupul crud.
Alergau in note de dor ametind pe sanii goi.
Picioarele albe ca laptele pictau zambete pe sufletul marii..
Gandul ca va simtii din nou si fara ziua de azi o facea fericita.
Un gand stingher.
In loc de suflu de iubire in suflet avea un ghem de puf din cer.

miercuri, 12 mai 2010

Jurnal de scrum.


Suflet ratacit.
Regrete.
Nu!Fara regrete.
Azi zi pustie.
In gand cutremur de amintiri.
El si ea.
Fobie de iubire.

Nu mai vreau alte povesti desi mi-e dor de ele.
O zi fara sentimente.
Nu mai exista nimeni sa-mi stapaneasca adancul.
Incep sa plutesc in alt Univers.
Unul fara monstrii umani.
Universul meu cu picturi pe panza de vise.
Acolo unde Dali isi creaza chipul divin.
Divin in eternitatea sperantelor mele.Pentru ca viata nu e cum am desenat o eu.

Rauri de cafea imi spala fata dimineata.
Au inmugurit tigarile n copaci.
Tu alergi disperat urmarit de pacate.
Minciunile te imbraca in portretul murdarit cu faptele tale.
Plangi.Implori iertare.Dar eu nu te mai aud,azi zi de mai.
Luna ta.
Incerci sa scapi.Sa te eliberezi,dar iti inchid fereastra gandului meu.
Zidesc in jurul tau o fortareata in care ramai prizonier.Veci.
Nu-ti mai iubesc zambetul bland.
Privirea ta imi provoaca nepasare.
La rasarit esti doar scrumiera plina cu scrumul sufletului meu.
In apus te golesc si te arunc.
Iau alta scrumiera.Seaca,fara amintiri.
Incep sa fumez o tigara din arborele gradinii mele cu flori de joi.
Zori de zi.Tigara.Noi.
Am plecat.
Sa nu m mai astepti cu cafeaua cu mult zahar.
Azi o beau amara si fara tine.
Amara ca sufletul meu dulce.
Incerc sa te sterg cu buretele din dulapul cu vechituri.
Dar e uscat.Apa nu mai e pura si ma patez cu tine.
Pun saliva viselor mele si te sterg cu cotul.
Mi-ai ramas pe bratul obosit de imbratisarile tale mizere.
Nu mai esti.
Ai ramas acolo pe coridorul intunecat.
Pentru tine nu mai exista luminita de la capat.Am luat o in privirea mea.
Pasii tai raman impregnati pe podeaua de zmoala cu resentimente.
Iti schitez un zambet ironic pe geamul din pretele vid.
Baloane de sapun rasar la apus.Alt apus decat cel din noaptea trecuta.
Imi faci cu mana si o lacrima te tradeaza.
Iti vad farama de suflet curgand.
Ai ramas gol/
Sters din scenariul negru de dor.

Te eliberez in haos.
Patrunde in trupul miresei uitarii.
Fi fericit cu faptele tale.
Eu te-am iubit.Tu te-ai spanzurat de sufletul meu.
Adio!

marți, 11 mai 2010

Amintiri spalate de valuri.


Cerul ii era tovaras de drum iar marea cea mai buna prietena.
Statea intinsa pe plaja pustie.
Nisipul ii mangaia pielea fina,soarele o veghea slavindu i frumusetea.Era singura in lumea ei cu vise ratacite.
Il uitase dar inca ii alerga prin gand.
Era dimineata.
O dimineata altfel decat cele mii trecute cu el.
Cafeaua era mai amara ca ieri,dar mai aromata.
Pachetul de tigari se terminase.
O ultima tigara ii mai atinse buzele.
Zambi.
Stia ca timpul se opreste in loc de cate ori vrea ea.
Saluta orizontul pierzandu-se in el.
Valurile ii sarutau sanii goi,rumeni cu sorarele n piele.
Plutea pe rasaritul prea rosu.
Ireal.
Se ratacea in amintirile marii.
Era fericita si nu vroia iubirea lui.
In infinitul marii ar fi fost implinita.
Zbura pe lacrimi de dor.
Il uita.
Se simtea libera.
Plangea.
In vene nu ii mai curgea.
Disparea odata cu pastelul curcubeului din sufletul ei.
A iubit o?
Nu stia.
Si poate nu va afla niciodata ce rol a avut ea in povestea lui.

Picaturi.


Inceputul ei.
Sfarsitul lor.
Picaturile de ploaie se amestecau haotic cu lacrimile de pe obrazul trist.
Tigara dupa tigara ardea fara un scop anume.
Isi aminteste de ei.
Alta lacrima pierduta.
Impreuna cu cerul plangea.
Era singura in lumea ei infinita.
Alta tigara.
Alta ea de acum.
Mai fara visele lor.
Era acolo pe blocul unde isi petrecusera atatea episoade din filmul lor.
Dar acum era singura,el nu mai venea sa-i sarute fruntea si sa o stranga in brate puternic.
Acum era cu alta ea.Poate una mai frumoasa si mai matura,poate o ea care ii putea oferi tot ce isi dorea el.
Dar sa-l iubeasca la fel putea?
Era sigura ca nu.
Si incepu sa planga mai tare,mai haotic,cu acelasi "de ce" pe buze.
Era ca o copila care astepta niste raspunsuri.
Pentru ca nu demult au fost ei.
Pentru ca acum era doar ea.
Pentru ca ea credea in povesti.
Pentru ca acum era alta.
Pentru ca el o ranise si ii distruse se visul.
Pe ea micuta lui.

Andrei.Andrei.Andrei.De ce Andrei?
Pleaca!Iesi din gand!
De ce eu Andrei?De ce tocmai mie?
Te-am iubit prostule!Te iubesc!
Du-te naibii!Esti un ratat!Erai al meu..
doar al meu..credeam..
Sunt o proasta,te-am crezut..

Isi sterse lacrimile dar ploaia nu inceta..
Se intinde si inchide ochii..
Prima lor intalnire.
Ploua si atunci.
Primul lor sarut,tot ploaia il binecuvantase,
Picaturile mangaiau fata trista.
Imbratisarea lui o trimise in vis.
Primul fior.
Nodul in stomac.
Panica o cuprindea de fiecare data cand se gandea la el.
Inceputul unei povesti frumoase?
Nu.
Fals.
Eronat.
Ironic.
Nici o poveste.
A fost doar un inceput.Atat.Doar atat.
Inceput si sfarsit.

luni, 10 mai 2010

Uita!


Il privea fix in ochi.
Era in camera de la capatul coridorului.
Statea in patul din mijlocul camerei si nu schita nici un gest.
El,singur,fixat pe un scaun in fata ei.
Lumina era stinsa.
Cu fiecare secunda tensiunea crestea.
Se ridica,isi aprinse tigarea,trase un fum,adanc pana in sufletul ranit.Isi sterse lacrima de pe obraz si il intreba mai mult decat calma.
-De cate ori?Spune-mi sincer..
-Doar o data,singura,iti jur..
-Nu jura prostule!sti bine ca minti..amandoi stim..

Tremura,lacrimile ii curgeau pe obrajul inecat de tristete..
Doar luna ii stia durerea..
Se simtea singura,mintita,batjocorita..il privea in ochi si nu il cunostea.
Il ura.
Nu, putea sa mai treaca peste asta inca o data.
O durea in suflet.
Si cel mai tare durea ca el era atat de las incat niciodata nu recunostea.
Ii lua chipul intre maini ii saruta buzele.
mai mangaie o data parul cu miros de migdale.
Se ridica si pleca.
Il iubea dar sa ierte iar,era prea mult.
Lacrimile nu incetau sa curga.
Inchise usa si isi promise sa inceapa alta poveste.
Acum povestea ei nu a lor.

marți, 4 mai 2010

Azi ca ieri.


Zambeste sec.
Soarele a rasarit odata cu ea.
Priveste cerul.
Aprinde tigarea si bea din cafea.
Nu mai plangea.
Nu mai spera.
Credea.
Timpul trecea incet.
Vroia sa schimbe ceva.
Tot.
Era dimineata ei.
Alta ca ieri.
Dimineata in care doar visa.