marți, 29 iunie 2010

Supplicium




Subconstientul isi bate joc de creierul meu si imi fugareste amintirile prin tot stomacul,imi murdareste memoria cu tot felul de parti putrede pe care nu vroiam sa mi le amintesc.


E un joc stupid,dar lui ii place..


Si rade,rade de mine pentru ca nu am puterea sa sterg tot ce vreau sa uit,si profita de slabiciunea mea intepandu mi sufletul cu araci din via dezamagirilor.


Si cu fiecare arac infipt, lacrimile curg mai mult si mai amare,si decorul se amesteca cu gandul, si sufletul se face bucati.


Mi-am lipit de atatea ori sufletul incat nici la vechituri nu cred ca mi-l mai primesc.


Imi sterg lacrimile cu mana murdara de cerneala si mi patez chipul cu ea,asa cum in tot timpul care m-a fugarit pana azi, mi-am patat sufletul cu tot felul de cadavre in descompunere.


E ironic si viata e ca un par care atunci cand nu te astepti te loveste,uneori mai incet,alteori al naiba de tare,si cazi sangerezi,te scurgi in canalizare,zaci,tipi,urli,dar nimeni nu te observa si iti ignora trupul cazut la marginea drumului..pana intr-o zi cand din ranile vindecate cu propria saliva raman doar cicatriciile,adanci dar care le poti astupa cu cate un petic cusut cu bucati de minciuna.


si stai inchisa in cutia de carton care se degradeaza cu timpul,si iti desenezi pe peretii goi chipuri zambitoare ca sa te faci sa crezi ca totul in jurul tau e frumos.


Dar pana la urma ramai fara aer in cutia aia cu vechituri si iesi afara,goala,sperand ca o sa gasesti alt el care sa te imbrace si sa ti tina de cald in suflet..dar iti dai seama ca fluturii care iti gadilau stomacul demult au murit si ca acum au ramas doar gaurile facute de moliile lasate de el.


si ramai goala mult timp,si tremuri in iarna din suflet..


Ramai pustie, doar cu subconstientul tau care din cand in cand isi aduce aminte de tine si incepe sa si bata joc din nou..




Amintirile ca si petele de zmoala raman,indiferent de ce clor bei.


luni, 28 iunie 2010

Leapsa.


1.In ce animal ai vrea sa te reincarnezi?

Intr-un delfin.
2.Ce ti-ar lipsi cel mai mult in viata?

Familia si prieteni

3.Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Sinceritatea.
4.Care-i culoarea preferata pentru haine? Nu am o culoare anume,depinde de starea pe care o am.
5.Trei cuvinte care te definesc ca persoana?dificila,sincera, calma.
6.O calatorie pe care ai vrea sa o faci, si o tara pe care ai vrea sa o vizitezi?O calatorie cu prietenii . Thailanda si Japonia.
7.Citatul/zicala preferata?
Orice existenta privata de libertatea este un fel de moarte
8.Ce ti-ar placea cel mai mult sa faci?Sa fiu bogata ca sa pot dona 90% din tot ce am copiilor bolnavi si batranilor,asta m-ar face sa ma simt implinita:)
9.Daca nu ai face ceea ce faci in ficare zi,cu ce altceva ti-ai dori sa-ti umpli timpul?cu altceva.
10.Care e cea mai mare extravaganta a ta?pot sa fiu enervant de indiferenta:)

duminică, 27 iunie 2010

In cer


In centru de vis
Amestec de basm
In linii senine alunega iar
Ii vede privirea
Il simte venind..
Saruta amintirea
Zambeste timid.
Asteapta apusul
Suspinul pierdut
Ii spune tristetea si dorul demult.
Ii da alinarea si sufletul lui,
in schimb i a iubirea si inima ei.
si luna vegheaza povestea din gand.
imbratisati pe malul marii de plumb.
sarutul din noaptea ce mult a visat.
si timpul se ngheata si pleaca hoinar.


Asteapta sfarsitul sa fie altar.

vineri, 25 iunie 2010

Zmeule.


O dezamagise si el,zmeul ei..singurul in care mai credea,singurul la care visa.
Zmeul.El.Idealul.
Incepu sa planga in hohote,nici tigarile nu o mai calmau,fuma,tigara dupa tigara ..
Avea atatea intrebari..

Dar cine sa ii raspunda?
Cine sa-i simta durerea din suflet?
Cine sa-i stearga lacrimile si sa o imbratiseze?

Nimeni.

Pentru ca zmeii nu existau.
Pentru ca el in care se ascunsese sufletul ei o stersese din poveste..
Povestea lui,nu a ei..
Si doar luna ii vedea chipul umed si ochii tristi,dar si ea se ascundea uneori dupa norii negri sa nu-i mai vada durerea..

Plangea,si maine nu mai visa la el.si noaptea nu-i mai veghea somnul si nu-i mai mangaia chipul bland.maine nu-i mai sufla cu dor pe gene..
Iar el ramanea suspendat de bolta cereasca,unde ea nu o sa ajunga niciodata,dar il va privi in fiecare noapte senina.
si ii va desena numele pe fiecare nor..

Micuta visatoare.

Isi inchise sufletul in globul de cristal si promise sa nu mai creada in zmei si sterse numele lui din suflet.
Ii citi din nou scrierile in care se regasea in fiecare zi,dar acum nu mai era in ele..
Suspina printre lacrimi si isi sterse ploapele triste..

Azi zmeul pleca din lumea ei.


joi, 24 iunie 2010

Cine vrei tu.


In dimineata aceea totul parea altfel,pana si cerul era mai senin ca in celelalte zile..

Deschise fereastra si o buburuza se aseza pe mana ei.

Era semn de schimbare..

Asculta cantecul randunelelor si zambea la fiecare raza de soare.
De azi se hotara sa nu-i mai intristeze nimeni vara.
si isi alese o zi in care sa nu fie ea,sa fie cine vrea ..
se gandi la joi.
pentru ca pana nu demult pentru ea joi nu mai exista.
si in joia aceea sa poata zbura.
sa bea cafeaua amara in podul plin cu amintiri.
sa alerge desulta pe campul cu maci.
sa intarzie la serviciu si sa nu dea explicatii.
Sa danseze la birou in rochia de matase.
Sa manance jeleuri in timpul sedintei.
Sa sarute baiatul de la inghetata cum o facea la 17 ani.
Sa zambeasca mereu.
Sa uite dezamagirile si dorul.
Sa fie cine vrea,in fiecare joi din povestea ei.

miercuri, 23 iunie 2010

Zeita.


Pentru ea timpul incetase sa mai existe. Se simtea neputincioasa, o stare pe care o ura mai mult decat orice altceva.


Ochii ei verzi erau atenti doar la soarele ce se indrepta spre apus, un fel de imagine in oglinda a lumii in care traia. Vantul incepu sa sufle mai tare, jucandu-se cu parul ei si lipindu-i rochia subtire de trup. Isi innchise ochii intr-o incercare de a-si limpezii gandurile si lasa vantul sa-i mangaie fata. Cateva suvite dansau in jurul fetei sale, parand mai degraba fire de fum rosiatic decat par. EA parea facuta din fum, pielea palida si fina, abia ascunsa de materialul fin al rochiei, firele roscate ce pluteau in jurul fetei, genele lungi ce-i umbreu ochii verzi, toate ii dadeau un aspect ireal.


Nemiscata, intreaga ei faptura parea sculptata in marmura, nici o tresarire tradand vreo urma de emotie pe chipul ei senin. Nici ei nu-i venea sa creada cat putea fi de inselatoare uneori... Nori grei incepeau sa se adune pe cer, atarnand greu deasupra orizontului, la fel ca amintirile ce amenintau sa-i inunde sufletul. Imagini pe jumatate uitate, fragmente pierdute din lunga sa viata, durerea ascunsa ce o coplesise in ultimele zile, toate amenintau sa se reverse odata cu furtuna ce se apropia. Un suspin ii scapa printre buze la gandul ca nicio furtuna nu putea spala trecutul, oricat si-ar dori. Un zambet lipsit de umor ii aparu pe buze. Nu avea rost sa-si doreasca nimic. Stia prea bine ca dorintele nu aduceau nimic bun. In fond...totul incepuse de la o dorinta: iubire, putere, supravietuire...nemurire.

Nici una din acestea nu ajutase in momentul in care a fost atinsa. Prezenta ei aici si acum era rezultatul unei combinatii a acestor dorinte. Imagini ale trecutului i se insiruiau pe panza oferita de cer, dansand printre nori si incercand sa-i scape. Nu erau decat fragmente, cioburi din ce a fost o data, intregul fiind prea mult chiar si pentru un cer senin. Undeva, departe, se auzea un murmur asemanator cu al valurilor ce se izbesc de mal. Nu era nevoie sa vada ca marea, in ciuda furtunii iminente, era calma ca sa stie de unde venea acel murmur cu adevarat.

sâmbătă, 19 iunie 2010

In gand.




Isi ratacea mana in parul ei de apus si ii saruta umerii goi cu fiecare minut ce curgea..

ii cuprindea intrgul gand colorand sulfetul cu zambete..

La fiecare rasarit era cu el.

in orice zi din noapte..




pentru ca el doar noaptea o iubea..







Se aseza tacuta pe canapeaua veche din coltul podului,deschise caietul si incepu sa-l citeasca..

cu fiecare cuvant il simtea mai aproape,ii atingea rasufllarea pe pielea fina ca de mac..


il citea,il recitea..ore intregi..imagindandu si ca ei ii scrie fiecare poveste..

ca ei ii dedica gand cu gand..


traia o poveste de dragoste imaginara,pentru ca nu avea curajul sa ii spuna ce simte,pentru ca ii era teama de dezamagirea tipica oricarei povesti de dragoste..


prefera sa si-l imagineze perfect,asa cum era in povestile lui..

..vroia sa traiasca o poveste cu final fericit..

o poveste in care sa fie iubita si ea,nu numai sa iubeasca..

dar gandul ca nu o sa-i zareasca niciodata privirea ii maltrata sufletul in fiecare clipa..


ii zgaria fiecare farama de iubire..


el nu vedea in ea decat o alta care i bruscheaza calea ..

cateva kg de carne care- vorbeau dragut..

habar n-avea cata iubire ii purta in golul din ea.

dar ea nu inceta nici o secunda sa il iubeasca,si in fiecare zi ii scria o scrisoare,o scrisoare in care ii marturisea tot ce simte..




azi.. o alta zi ca ieri..




Dragul meu zmeu..




si azi ti-am auzit glasul printre cuvintele pierdute in povesti..

ti-am simtit mainile calde jucandu se in parul meu..

mi-ai sarutat umerii goi ce tipa nebuni dupa buzele tale..

iar bratele tale mi-au alungat dorul de tine..

privirea ta blanda mi-a uscat lacrimile ce te pictau..




sa sti dragule zmeu ca povestea noastra o sa fie frumosa,pentru ca eu o sa o desenez in culori de fericire..

si eu nu o sa te ranesc niciodata,eu o sa te iubesc doar pe tine,mereu..


si paginile tale nu o sa mai fie negre,si cand o sa te citesc o sa mi zambeasca orice cuvant,si o sa-ti zaresc portretul in randurile pline de traire.

si o sa scri povesti frumose ce o sa le traiesti in fiecare zi..


dar sa sti zmeule ca orice femeie vei iubi,eu voi fi aceea..

ma voi ascunde in fiecare ea ce va fi a ta..

si voi trai toate povestile de iubire.

fara sfarsit..


si o sa te iubesc in fiecare zi mai mult ca si cum tu ai fi ultimul barbat din viata mea.

si-mi voi impartasi in tine toata fiinta mea.

si voi trai prin tine..




Poate ca niciodata nu-mi vei citi scrisorile si poate ca nici nu vei afla ca exist,dar iubirea mea nebuna si neinteleasa se hraneste din cuvintele tale..din profunzimea gaandului tau trist atat de al meu.




si totul este adanc prezent in mine..

pana n eternitate..

si am sa te astept pana in ultima clipa,chiar daca tu nu vei veni..




Te imbratisez zmeule,te imbratisez.."






impacheta scrisoarea si o aseza langa cele zeci care se adresau lui..
suspina incet si privi intunericul ce o cuprindea..

isi aprinse tigara ce ii ineca gandul si ii rosti numele in fum..


















sâmbătă, 12 iunie 2010

Fara titlu.




Şi astăzi isi aminteste mereu trecând prin gara infectă a oraşului..povestea ei de dragoste.Primul tren ce o ducea la el. Noaptea nedormită de dinainte. Era atât de nerăbdătoare, atât de fericită. Păşea pe culoarul vagonului cu o dezinvoltură nefirească spre a-si căuta locul deşi nu dorea să sta jos. Era doar o provincială, o micuţă şi naivă provincială ce era entuziasmată de sosirea în capitală şi mai ales de iubitul ei ce o aştepta în gară.Şi trenul îi cânta un cântec pe care atunci nu a ştiut să-l înţeleaga. Era un fel de ,,mergi prea departe, e prea departe...’’. Nimeni şi nimic nu era prea departe pentru micuţa provincială. Îsi aminteste şi acum cum era îmbrăcată, machiată puţin, accesorii discrete, gata să seduca o lume întreagă, un Bucureşti.Primul pas în gara aceea cu prea multe peroane şi prea multe trenuri a durat o infinitate.Se gândea: toate trenurile opresc aici, la fel cum gândul şi inima mea se opresc la tine.Îi plăcea agitaţia cu care clipeau oamenii. Ii induceau o stare de euforie.Acel mereu, mereu, mereu, nesfârşit mereu era pentru ei un mod de viaţă.Iar el.el era pe măsura acestui oraş. Mare, neobosit şi neatins de mare cu blocuri colorate în haine vechi sau de firmă, cu parfumuri de lux şi dame de companie prea educate de televizor. Cu soarele în privire dar cu nori în gânduri, cu prea mult aer condiţionat pentru a-ţi ventila sufletul. Era el.S-ar fi putut rătăci oricând în acel Bucureşti pentru că nu ar fi făcut decât să se piarda mai mult în el.În oraşul acela toate mergeau, inclusiv lucrurile care stăteau. Cafeaua avea alt gust, acela al domniţelor cochete cu umbreluţe de mătase, dimineţile erau interminabile în patul acela de la ultimul etaj, iar nopţile neatinse de negrul somn şi timpul era doar iubire.O iubire a unei provinciale şi a lui,cel ce ii vrajise sufletul. O iubire prea mixtă, sortită eşecului. El era doar cel ce dorea să înglobeze o altă cucerire,ea,micuta provinciala naiva si credula.Şi astfel a rămas cu o singură adresă în suflet: metroul din Gara de Nord . Ea si-a schimbat destinaţia spre alte oraşe de necurpins pentru că Bucureştiul s-a dovedit prea mic, chiar şi pentru sufletul ei de provincială. El si-a schimbat adresa la fel cum lupul îşi schimbă părul, în speranţa că de acolo de unde va sta nu i se vor mai vedea aşa de bine norii.Au rămas doar trenurile care acum cântă doar povestea unui Bucureşti al iubirilor uitate!

miercuri, 9 iunie 2010

Contopire.


..tarziu,

secundele faceau dragoste cu timpul iar el se topea in trupul ei crud .


trecutul alerga disperat printre faramele de suflet impreunate.



un zbor de iubire in noapte.


se trezea cu zambetul ei pe suflet.
erau.
in vremea trecuta .


duminică, 6 iunie 2010

Necunoscut.


Ii iubea zambetul.Ii iubea privirea.Ii iubea respiratia calda pe spatele gol.Ii iubea glasul,ochii,emotia,gandul,sufletul..


Iubea cum se trezea noaptea sa scrie la fereastra..

Privea stele ca intr-un tango in centru de cer.

Iubea cum ii saruta buzele mici si fragede.

Iubea cum o lua in brate si ii spunea te iubesc..


Il iubea desi nu-i sarutase niciodata buzele sfioase ..

Ii iubea glasul desi nu l auzise rostind nici un cuvant.

Il iubea desi bratele lui nu ii mangaiasera trupul niciodata.

Ii iubea privirea desi ochii lui ii erau necunoscuti..


Il iubea atat de mult si totusi nu-l vazuse niciodata..


Era perfect.

Stia ca avea un zambet bland si ca se gandea la ea in fiecare dimineata cand se trezea..

Stia ca ochii lui mari ii cunosteau trupul pe derost..

Il cunostea atat de bine ..


Il iubea sincer si inima ei batea doar pentru el..

Glasul lui era atat de bland ,cand ii citea scrierile il auzea rostind fiecare cuvant..fiecare litera.

Ii adora gandirea si trairea.

Era fascinata de el.

Printul in negru.


marți, 1 iunie 2010

Imaginar.



El nu fuma si totusi, îi placea că nu fumează, dar cel mai mult îi placea un locsor de pe pieptul lui. Parcă era făcut special pentru ea, era spatiul ăla dintre stern si claviculă care se mula perfect capului ei. Si îi putea auzi inima; si simtii plămânii cum se-nfoaie..


ii era dor de o imbratisare..