miercuri, 23 iunie 2010

Zeita.


Pentru ea timpul incetase sa mai existe. Se simtea neputincioasa, o stare pe care o ura mai mult decat orice altceva.


Ochii ei verzi erau atenti doar la soarele ce se indrepta spre apus, un fel de imagine in oglinda a lumii in care traia. Vantul incepu sa sufle mai tare, jucandu-se cu parul ei si lipindu-i rochia subtire de trup. Isi innchise ochii intr-o incercare de a-si limpezii gandurile si lasa vantul sa-i mangaie fata. Cateva suvite dansau in jurul fetei sale, parand mai degraba fire de fum rosiatic decat par. EA parea facuta din fum, pielea palida si fina, abia ascunsa de materialul fin al rochiei, firele roscate ce pluteau in jurul fetei, genele lungi ce-i umbreu ochii verzi, toate ii dadeau un aspect ireal.


Nemiscata, intreaga ei faptura parea sculptata in marmura, nici o tresarire tradand vreo urma de emotie pe chipul ei senin. Nici ei nu-i venea sa creada cat putea fi de inselatoare uneori... Nori grei incepeau sa se adune pe cer, atarnand greu deasupra orizontului, la fel ca amintirile ce amenintau sa-i inunde sufletul. Imagini pe jumatate uitate, fragmente pierdute din lunga sa viata, durerea ascunsa ce o coplesise in ultimele zile, toate amenintau sa se reverse odata cu furtuna ce se apropia. Un suspin ii scapa printre buze la gandul ca nicio furtuna nu putea spala trecutul, oricat si-ar dori. Un zambet lipsit de umor ii aparu pe buze. Nu avea rost sa-si doreasca nimic. Stia prea bine ca dorintele nu aduceau nimic bun. In fond...totul incepuse de la o dorinta: iubire, putere, supravietuire...nemurire.

Nici una din acestea nu ajutase in momentul in care a fost atinsa. Prezenta ei aici si acum era rezultatul unei combinatii a acestor dorinte. Imagini ale trecutului i se insiruiau pe panza oferita de cer, dansand printre nori si incercand sa-i scape. Nu erau decat fragmente, cioburi din ce a fost o data, intregul fiind prea mult chiar si pentru un cer senin. Undeva, departe, se auzea un murmur asemanator cu al valurilor ce se izbesc de mal. Nu era nevoie sa vada ca marea, in ciuda furtunii iminente, era calma ca sa stie de unde venea acel murmur cu adevarat.

6 comentarii:

  1. Minunat..
    Imi place mult cum scri Hera:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa inteleg ca aici descri zeita din tine?

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Anne,ma buxur ca ti place:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ah si Raz,descrierea era a zeidei din fiecare femeie.

    RăspundețiȘtergere
  5. zeitei* doamne ce analfabeta sunt azi:))

    RăspundețiȘtergere