pentru sufletul meu,

CHARLIE CHAPLIN:

"Am iertat greseli de neiertat,am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat.

Am actionat din impuls,am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca,insa am dezamagit si eu oameni.

Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja.

Am ras cand nu trebuia.

Mi-am facut prieteni vesnici.

Am iubit si am raspuns iubirii,dar am fost si refuzat.

Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc.

Am strigat si am sarit de atata fericire,am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie,dar mi-am frant inima de atatea ori!

Am plans ascultand muzica sau privind fotografii

Am telefonat doar pentru a auzi un glas,m-am indragostit de un suras.

Am crezut ca mor de atata nostalgie.

Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit(pe care in final l-am si pierdut)....dar am supravietuit.

Si traiesc inca!

Si viata,nu mi-o irosesc...si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.Traieste!

Ceea ce este cu adevarat bine,este de a te lupta cu convingere,de a imbratisa viata si a trai cu pasiune,de a pierde cu demntate si a invinge cu indrazneala,pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta."

weakness

in bratele tale e raiul si iadul,

tu imi infigi cutitul in inima apoi imi lingi ranile

nu stiu ce-i in sufletul tau,

dar eu nu sunt in el, stiu doar ca ai un loc numai al meu,

o sa il caut sau o sa-l cedez,

poate nu sunt eu ce-a care sa il incalzeasca

sau e prea mic pentru mine,

recunosc sunt claustrofoba,

si nu m-as incumeta sa il incerc

mie mi-e teama sa ma arat,

te-ai speria daca mi-ai vedea sufletul,

sau daca nu l-ai vedea,

locul tau in mine e plin,

si uneori ma zgarii ca o fiara ce vrea sa iasa,

inca nu-ti dau drumul,

te las sa mai cresti,

sau sa dispari,

promit sa vin intr-o zi in vizita,

lasa usa deschisa

in tine.

om in noapte,

azi a incetat sa mai creada in cuvinte,  

si in oameni

el mereu adormea cand ea se juca in parul lui,

oricine era ea.

Dragostea

Orologii agitate se topesc

si mascheaza statuia plangerii.

Timpul domina, iar spatiul dispare.

Secunde milenare culeg firimituri pierdute,

ce iau chip de diavol si suflet de inger.

Infernul tace si priveste neputincios.

Doar o aura de cenusa bantuie infinitul,

cautand scaparea spre distrugere.

Dragostea.

(Autor Anonim(momentan!!))

inecatul din om.

am inghitit in sec,

am numarat oamenii care m-au dezamagit si am umplut o mare.

am ras,apoi am inceput sa plang in hohote,

m-am oprit,am respirat adanc si m-a durut,

m-am inecat cu propria-mi saliva.

privesc in gol,

nu mai vreau oameni in suflet.

sunt plina si goala de ei.,

nu mai vreau nimic azi,

doar sa plang sa-mi curat din jegul asta,

totul nu are sens,

inchid ochii.

poate gasesc putina culoare
amin.

neoameni

ea isi roade mereu unghiile cand e trista,

azi a ramas fara degete

Adu-mi un cos sa-mi arunc sufletul!

ah,am uitat,era deja acolo.

o alta carne,

imi tremura genunchii,

si as vrea sa scriu un cantec dupa ritmul lor.

Sunt un om slab,

Niciodata nu vreau sa ranesc,dar o fac mereu,

fac orice,numai ce trebuie nu.

nu sunt nimic mai mult,

inmine,

"un suflet am, si ala e defect!"

de-ai sti ca m-ai  facut sa-l simt,poate-ai zambi.

intr-un fel mi-e dor de tine,dar sa nu razi,

poti sa poti

incearca sa fi ceea ce simti,atat.

intr-un,

Mi-am exploatat corpul la maxim fără să anunţ pe nimeni. Infantil, violent şi impulsiv.
De 9 ani am doi copii imaginari cu nume de eroi literari.

Mai departe decît să mă îmbrac în 10 minute cu haine purtate o dată şi să nu uit să încui de 2 ori n-am reuşit niciodată nimic.

M-am ataşat în timp de umilinţele pe care le-am îndurat.

niciunom

tu ma vezi?ma simti?

de ce totul trebuie sa fie atat de superficial?

de ce nu sunt si eu om?!ca ei..

uita-te in tine,desipica-te,dezdoada glodul ala ce nu ti da pace,

du-ma acolo unde sa simt,unde sa ma simt,

nu te gasesc,nu ma gasesc si vad aici capatul,

ia-ma de mana,saruta mi fruntea si strange-ma in brate

sa mi-pierd rasuflarea,

sa mor la tine n brate oricare ai fi tu acela,

adu ma n mine si lasa ma sa zac,sa mi mai simt o data sufletul.

amin

crepuscul,

sti ca te doare,simti ca te doare,ai vrea sa scoti din tine piatra aia care te sfasie,sa decupezi fiecare parte putreda care defapt te intregeste,pe tine,nimicul din lumea asta la fel de putreda,
dar speri,speri sa nu devii si tu aceelasi ei,ca tu o sa poti sa scapi,si sa mori altfel,intr-o lume mai buna,
defapt o sa mor la fel,printre stanci de jeg si cadavre planse,

aceeasi soarta lipsita de un loc mai bun,

sa zambesti atunci cand o sa gasesti in suflet putina lumina. 

trecea un om,

ne suflecam pacatele-n zadar si numaram din stele spre lumina,

si vor putrezii cu totii in mormant,

de as bate cate un cui in pereti de fiecare data cand sunt scarbita de oameni si de nemernicia lor as umple tot,

nu o sa-i las sa ma schimbe,

si voi merge inainte pana o sa cad sa nu ma mai pot ridica,

impleteste-mi iar sperante-n par 

si canta-mi s-adorm,

sa ma trezesc la rasarit sa-mi ude marea picioarele,

sa tip cand ma doare si sa nu ma vada nimeni,

mai spune-mi odata povestea aia cu printi si iubiri din suflet,

mai canta-mi trecutul

cu dor si durere,

in contradictoriu

"esti singura si vulnerabila "

sunt,mai mult ca niciciodata,

ma stiu mai putin ca oricine

intr-o zi,ma voi invita la o plimbare,departe de tot si toate

si voi incepe sa vorbesc cu mine,

imi voi pune intrbari si voi incerca sa mi raspund,

sa ma cunosc,

nici macar cat suflet mai am in buzunare nu stiu,

! o sa mi las ramurile sa mi creasca pana la cer,

nu o sa mi mai spun niciodata pe nume,

numeste-ma cu o mangaiere,

si nu mi tipa despre iubire,

iubirea nu se arata-n bomboane fondante.

se pune pe rana,

nu am nimic de demonstrat nimenui,

sunt ceea ce sunt si nu voi fii altfel,

oamenii se schimba,

se regasesc in tine sau te ignora,

nu am nimic de oferit nimanui,

sunt omul cu cele mai putine sfaturi utile,

eu sunt cel mai mare rau care mi s-ar putea intampla,

totul depinde de mine si de cine tind sa fiu,

nu ma intereseaza vremea si unde se ascunde soarele cand e iarna,

nu vreau nimic mai mult decat un suflet impacat,

nimeni niciodata nu o sa ti poata simtii durerea  

iar daca ar putea, nu ar face asta,

traiesc pentru mine si pentru ce vreau sa fiu.

din bucati,

ma numar,

ma mint,

cate zambete ai in suflet azi?

unde ti-e sufletul om  cu pistrui?

dar cand mi-e frig,unde ma tii?

acum bate vantul in mine,in tine

hai sa ne luam o barca,

sa plutim in neant,

hai sa pictam fluturii si sa le mai dam o zi din viata noastra,

tu nu stii cate gene am pe ploapa,dar ma rupi in mici bucati de carpa de fiecare data ,

o mana ma mangaie,cealalta ma sfasie,

n-am suflet,

dar am multe cutii de chibrit.

suntem ca doua fasii de nimic si totusi de ceva,

nu o sa mi vezi niciodata fiinta,dar astepti cu nerabdare sa-mi numeri ramasitele din carpa ce zace in mine.

numara pana la zece si zambeste din nou,

numai in tine am putina culoare.

unde se duce timpul cand se duce?

timpul nu se opreste  niciodata,

atat de repede trece tot,

parca mai ieri eram fetita mica cu ochi bulbucati si fara stare,

uratica si plina de intrebari,

mai e putin si o sa incep alta etapa a vietii mele,

departe de casa si de oamenii care ma iubesc cel mai mult,

e o tristete amestecata cu fericire

un nou inceput care mi deschide portile si ma indeamna sa dau tot ce i mai bun

si asa o sa fac,

pentru mine si pentru cei dragi,

o sa fie bine,stiu asta

oameni noi,frumosi,urati,

care o sa mi umple sufletul sau o sa mi l raneasca,

dar totul e sa fiu puternica,

si sunt,

bunicul imi spunea cand eram mica : "tu o sa ai tot ce-ti doresti,pentru ca esti un om frumos si puternic"

si tot incerc sa nu-l dezamagesc,

de acolo de sus stiu ca el imi pune zambetul pe buze,

am asteptat atat sa plec de aici,sa fiu libera si sa nu mai dau explicatii nimanui,chiar daca nu prea dau oricum

dar vroiam sa ma simt eu idependenta,ca mare nu o sa fiu curand,

viata de camin,gandaci si voie buna,

o sa fie bine ca sa nu fie rau,

si ce daca nu-i totul cum ne imaginam?!

trebuie sa continuam,

si sa luptam pentru tot,

Primul lucru care l fac in Bucuresti e sa ma urc pe un bloc noaptea si sa privesc totul de sus!

pe colt

Unde ma duc?

incet cobor p un colt de ciob,

ma tai,

nu tip, ca-mi place,

nu vrei sa vii,

dar tot ma duc,

ma minti ca ma iubesti si-mi place

eu nu mai stiu cum sa iubesc,

sunt spart in mii de cioburi.

te-aud cand tipi

dar nu-ti rapund

sunt sec si plin de noduri

in mana ta m-am ratacit,

de atatea nopti te caut,

tu esti un ciob, iar eu sunt vid

desi ma ai
ma cauti,

omul cu pistrui pe coaste,

iti numar genele in noapte,

ma tii de mana si ma ridici pana la tine, apoi imi dai drumul zambind,

ai zambetul atat de haotic si patrunzator,

de unde-ti iei pistruii?

oamenii cu pistrui pe coaste sunt asa de frumosi,

si tu esti cel mai frumos, desi lasi sa para ca iti tii sulfetul cu buzunarele goale.

esti plin de vise,

si le pictezi in geamantanul de sub pat,

esti atat de sus, prea sus, iar cand ajung la tine ma prabusesc fara macar sa mi dau seama.

cu privirea blanda dar rece, si cerul e la picioarele tale,

si tu stii ca maine alta femeie cu tocuri va bate la usa, fara sa stie ca tu nu tii niciodata usa inchisa.

o vei primii langa tine sa iti umple noaptea lunga cu gemete de placere,

cu parul lung si pielea inecata de parfum scump, se va lasa sedusa de tine si va fi sclava ta pentru inca o noapte,

ii vei smulge din carne si o vei face sa tipe si sa ti sar ute trupul cu urme de alte femei.

tu esti si ai  tot ce vrei.

ai nume de rege, dar in sufeltul meu esti trecut ca o pata,

o pata de culoare, care ma zgarie si ma face sa plang cu zambetul pe buze,

te plimbi prin mine cu atata obijnuita, de parca m-ai stii de o viata.

sau poate ma stii, din pantece, cand imi cantai s-adorm in serile de iarna, cand imi incalzeai sufletul pana transpira de placere.

tu ai tot ce nu gasesc in nimeni, esti doza de fericire si tristete.

si ma mangai pe buze cand ma perfac ca dorm.

mai vino iar in mine, din cand in cand.

promit sa nu mai bat la usa.

genial

dimineata isi cauta prietenii in buzunare

unde ii gasim pe toti?

ar trebuii sa ii punem in pamant si sa marcam locul cu un X,

sa stim unde sunt cand avem nevoie de ei.

defapt, esti egoist, te gandesti doar la tine.
 dar pietrele din sufletul lor?cine sa le  adune?

asa o sa incolteasca pana la nori si o sa-i rupa in bucati.

 ce o sa faca cerul fara nori?

dar Dumnezu, unde o sa se mai ascunda? o sa-i putem vedea fruntea batrana si privirea ce ne urmareste peste tot,

si o sa ne simtim urmariti tot timpul,

 iar pasarile, nu o sa se mai bucure ca pot zbura pana la nori, si stelele or sa le duca dorul,

nu trebuie sa fie asa.

in pamant or sa prinda radacini, si o sa planga pamantul,

strapuns de nefericirea radacinilor lor.

in buzunare trebuie sa-ti pui un vierme care sa-i roada pe cei stricati, si sa ramana doar ce-i inflorit si bland.

in pamant o sa ajungem toti la apus, dar timpul e diferit in ceasul fiecaruia.

tu zambeste de fiecare data cand viermele o sa zbiere de foame.

acum inchide ochii si umple-ti buzunarele,

amar

-ma-nebuneste pafumul tau,

ea zambeste cu sila,
-mi-e cunoscut,a ce mirosi?
-a tarfa

abuz

nu mi cere imposibilul,eu nu stiu sa dau nimic decat ce am,
si n am nimic,decat ce simt,
iubeste-ma asa cum sunt,dimineata in camasa ta cu parul ravasit,
eu nu stiu sa iubesc decat in diminetile ploioase,
dar am un loc bine ascuns,
o punga cu pietre,le strang in loc de suflete,

sunt rece ca marea in zilele de noiembrie,
si rad cand imi spui te iubesc atat de rar,
dar te iubesc cu zile de iulie calduroase,
si numai cand plang ma mai simt,

nu am pereche, dar am atatea amintiri frumoase in dulap,
cu mici povesti sortate in culori,
ma duc si ma intorc cand ma mai sti,
ramai sa ma astepti,cu drag

amintiri intrauterine,

viata mea e un ghem de ata,verde

oare la ce s-a gandit mama cand m-a vazut prima oara?

viata mea intr-un fir de ata,

 ce-mi place ca amintirile ma fac sa simt,

  

azi imi impletesc ata-n par, 

din buzunarul meu

eu ma ametesc numai privind spre cer,si azi imi vad deschis spre gol, un bec,eu n am lumina,mi-au taiat o intr o zi,pe motiv ca n-o platesc,

am intuneric intr-un ghiveci plin cu namol,si-l ud in fiecare zi cate un pic,

sa creasca n jos pana la sol,

si oamenii de i tin transati,nu si amintesc ca sunt cuprinsi de balele din sufetul scarbit,

al unui autist demult plecat din lumea asta de ... oameni scursi. 

se cred umblati prin univers doar cu o mana de namol,tot din ghiveci,

eu nu mai am nici umbra,si moartea mi e prieten la transat,

n-am nici durerea,am dat o la schimb pe o bucata de carbit,

si zac acum far ` de sudoare intis ca mort pe sub podea,

in ce va fi,nu ma mai stiu,

si merg pe coapsele de ceara ale destinului murdar

si de ma spal azi, in trecut raman murdar,

nu am decat un gol in buzunar,ce l folosesc ca vestiar

cand ma lovesc de petele din oameni fara fir,

sunt ca o poza din album,ma sterg cu anii ce-mi masoara n jar

din viata-mi scurta,

"Pasiunea te face să nu mai mănînci, să nu mai dormi, să nu mai munceşti, să fii împăcat. Mulţi se sperie de ea, deoarece, cînd îşi face apariţia, doboară toate lucru­rile vechi pe care le întîlneşte.
Nimeni nu vrea să-şi dezorganizeze lumea. De aceea, mulţi oameni izbutesc să controleze ameninţarea asta şi sînt capabili să menţină în picioare o casă sau o con­strucţie care era deja putredă. Ei sînt inginerii lucruri­lor depăşite.
Alte persoane gîndesc exact pe dos: se abandonează fără să reflecteze, nădăjduind să găsească în pasiune soluţiile pentru toate problemele lor. Îşi pun în cealal­tă persoană toată răspunderea pentru posibila lor fe­ricire. Sînt mereu euforice fiindcă li s-a întîmplat ceva minunat sau deprimate pentru că ceva neaşteptat a sfîr­şit prin a distruge totul.

Să te îndepărtezi de pasiune sau să i te abandonezi orbeşte — care dintre aceste două atitudini e cea mai puţin distructivă?
Nu ştiu."

din renastere spre alt cer,

un sambure amar imi incolteste in vene, pe zi ce trece mai inaltator de dureros,
imi mistuie pamantul si visele desarte,
zdrobeste incet, totul pana in mormant,

imi jumol aripile frante si crescute de atatea ori doar cu speranta,
dar intr-un maine plin de goliciune o sa murim cu  totii,
Am sa mor acum, sa inviu in mine,

ma plec umil spre moarte,
i-ascult cantecul surd,

adorm pe a mea coroana 

doar din spini si rug,

sfasie,

oamenii mor,
se nasc,
musca,
distrug,

de oameni mi-e cel mai frica,
pe oameni ii iubesc si ii urasc,
ei au doua,doua fete,
oamenii sfasie,

ar fi trebuit sa ne punem un gratar la intrarea in suflet,
un pastor batran sa lase sa intre numai cine trebuie,
oamenii iti musca din carne,fara sa te astepti macar,
pe cat de frumosi pe atat de urati,
si-mi vine sa urlu de durerea asta,ce nu o pot arata,
un soare imi trebuie in mine sa ma incalzeasca macar un ceas,
si maine,julita n coate sa-mi crestez burta,precum Iona,
sa iasa din mine toate sufletele nedemne,nici macar de o cafea sub fiere,

umanizati?nici cat negru sub unghie,
himere,
si calca,in continuare,pe altele,

aceelasi dor..

Azi te voi desena,in multe nuante,la apus si rasatit in aceeasi culoare,

imi lipsesti,

sa ma mangai pe piele,si suflet,cu valurile grele,

picioarele reci,mor de nerabdare

sa te simta flamanda si plina de sare,

sti sa imi lipsesti,

si de dor pustiita,iti cant la acril si apa manjita.,

anul asta nu te mai vad devreme,anul asta sunt seaca,
fara tine pana in august,
promit,promit sa te vad,in primul tren cel prind vin la tine,
maiul fara tine,
dar nu sunt trista,multe alte maiuri vor mai fi,si promit sa nu ti lipsesc la ele,
o sa vin sa iti cant aceeasi melodie,an si an,
 voi fi cu tine in gand prietena draga,

ia-mi sufletul,si-neaca l in tine,

alt mai  cu nisip  din valiza n bocanci,.

Hristos a Inviat! Liniste in suflet.

un om

tu, om frumos,ce nu te stie nimeni

ramai in fericita-mi cale,

si nu te pierde n lumea asta,urata si necrutatoare,

nu ai  nici o adresa,si nimeni nu te stie, doar eu,

pe flori de tei,

si seara prins de raza lunii,tu stai ascuns de ochii mei,

de cand te am?

eternitatea-i mic copil,asta-i raspunsul

perfectiunea plange in abis,cand iti vede surasul,

sadeste-mi iarasi maci in gand,

odata

A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.

normalitatea.

"nu pot intelege de ce omul este atat de incapabil de fantezie,de ce soferilor de autobuz nu le vine din cand in cand,pofta sa sparga  vittrina unui Prisunic si sa ia din mers cateava cadouri pentru familia lor. nu inteleg,nu pot intelege de ce fabricantii de bazine de clatire nu pun in aparatele lor bombe  care ar exploda cand se trage de lantisor. nu inteleg de ce nu se inventeaza taxiuri mai scumpe ca altele avand inauntru instalatie de ploaie artificiala abligandu-l pe calator sa imbrace un impermeabil cand afara e timp frumos. nu inteleg de ce,atunci cand comand un homar fript pe gratar,nu mi se aduce un telefon fiert bine,de ce se pune la racit sampania si nu receptorul telefonului care e intotdeauna atat de caldut si lipicios pe cand el ar fi cu mult mai potrivit intr-o galeata cu gheata pisata. si de ce nu telefoane frapate,cu menta verde,in forma de homar,cu toc de zibelina pentru femeile fatale,cu un sobolan mort inauntru pentru Edgar Poe,in lesa,sau fixati de spinarea unei broaste testoase.

incapatanarea stupida a muritorilor de a face si reface mereu aceleasi lucruri,ma uluieste."

pendul

craniul asta de elefant imi zambeste  ironic cand bem ceaiul de la ora cinci. 

la cina am servit viermi,maine or sa ma serveasca ei,pana ramanem doar noi si pata de pe masa,tu nu mi mai sti inima,am calcat-o din greseala in picioare -cand mergeam pe zidul cu papusi decapitate,le zambeam chiar daca stiam ca ele nu mai puteau sa o faca,- plecase din mine sa-si caute pulsul,dar pana la urma a gasit-o el,

te-ai dus sa mi numeri pasii facuti fara sa te tin de mana,dar nu te-am lasat sa termini si te-am varsat in paharul plin cu bale de amintiri,

te inecai acolo si eu te  priveam satisfacuta,m-ai muscat de deget si mi-a placut

de atunci te vad prin fiecare ciob de oglinda ce o sparg in zi de joi,

azi nu e joi iubite,e primavara,vino si canta-mi pe glezne.

incizie.

la capat de coridor

Ma fascineaza zambetul lui pervers si glasul sarmant, ma mesteca, ma soarbe, ma varsa si-mi pune pe ploape sudoare din dragostea noastra ce in fiecare seara se varsa-n tacere.

.el nu-mi spune pe nume, ma minte, ma sterge, ma coase de coastele-i roase de mine, in vise.

 barbatul din vene, imi rupe din oase, si rade cu fiecare tipat ce-l vars in uitare,

ma mangaie si-mi sfasie carnea, incet si adanc ma musca  cu o foame de fiara, se pierde in mine desi ma stie toata, nu vrea sa mai plece, doar el stie cat imi place sarutul pe coapse,

si geamatul meu e ruga din ceruri pentru sufletul lui,

casuta din copac

in casuta asta ma ascund eu cand vreau sa fiu singura,am desenat-o pe cand eram mica, mereu mi-am dorit o casuta in copac, numai a mea, in care sa ma cocot seara sa ma uit la stele si sa te astept sa vii cu boni-bon si sa-mi dai mie tot tubul, sa-mi zici ca tu te-ai saturat.
dar inca n-ai ajuns pana acum, doar intr-un vis cand eu stateam goala pe ramura copacului si tu ai venit sa ma acoperi cu petale de fori, sau poate de tine,
ti-am sarutat calcaiul si m-ai imbratisat ca si cum ar fi fost ultima oara, dar n-ai plecat si ai ramas sa ne uitam la stele.

era prima oara cand m-ai sarutat tu, si o lacrima mi-a cazut pe san, mi-ai sarutat sanul si mi-ai zis ca e dulce, eu am zambit pentru ca stiam ca e sarata, dar te-am crezut si am inceput sa-ti dansez goala, in ploaie, pentru ca mereu cand dansez eu ploua, si ma priveai ca si cum as fi fost toata numai a ta. eram uda, uda de tine si de sentimente, te-ai dezbracat si tu, de haine, apoi de tot..si dansai cu mine, te simteam celula cu celula, zambeai, tot universul meu se invartea in jurul tau, eram plina de tine.

inima mea, cu coltul tocit incepuse sa simta, pentru ca uneori si pietrele simt.

apoi m-am trezit si nici macar nu era vara.

in coate.

mestecata,de tine.

o sa mi tai genele,si o sa le pun intr-o glastra cu vise,

sa creasca maci,si sa ma cern pe tine

 gandul o sa il pun intr-o punga murdara,o sa il tin acolo pana o sa moara.tu cu glasul gol,o sa imi canti tutun in noapte,
destinul o sa-l cosi in soapte,
ca pe un frac,tot din matase si o sa imi  canti cu buze flori albastre,
sa adorm in bratele-ti crapate,murdare de alte suflete uitate,

dar eu o sa te sterg de ele,si vei ramane curat,si doar patat de mine,

oricat de mult clor vei bea pata va ramane,

pe tine nu te voi da zeilor, tu esti zeul ,si tie ma  inchin chiar de nu ti voi arata in nici o zi brodata cu ceara.

sunt egoista,stiu,dar tu ma faci asa, ma mesteci,si ma versi.

si ma gasesc in fiecare dimineata in cafeaua ta,chiar daca tu nu bei cafea,dar eu sunt acolo si te stiu pe derost,

te numar si te pictez si te respir si te scriu si te simt,

esti tot al meu,chiar de nu vei fi vrodata.

mi te dai gol la fiecare apus,mi te presari pe trup si pe suflet.
 zmeul ce m a inaltat cu el,

si viermii din stomac s au transformat in fluturi cu un simplu zambet,

zambetul ce mi va ramane sculptat in minte pana in mormant,dincolo de pamant.

tu sti sa ma ti de mana o viata.

intre si bari.

Un set de intrebari peste care am dat din intamplare si am zis sa raspund la cateva din ele.
nimic uimitor :

1. Ce varsta ti-ai da, daca nu ai sti cati ani ai?
uneori 10 alteori 25
2. Daca ai avea ocazia sa transmiti un mesaj unui mare grup de oameni, care ar fi acest mesaj?
Daruieste tot ce tu ti ai dorii sa primesti!
3. Daca nu ACUM, atunci cand?
cand simti ca este momentul potrivit.
4. Ce ai face diferit daca ai sti ca nu exista nicio prejudecata?
nu cred k as face ceva diferit
5. Te simti "prins" de ceva la care ar trebui, totusi, sa renunti?
uneori de trecut.
6. Recent, ai realizat ceva de care sa merite sa-ti amintesti mai tarziu?
da,am realizat inca o prietenie,care merita
7. Pe cine iubesti? Si ce faci pentru aceasta iubire?
iubesc familia,prietenii,animalele,plantele..pentru ei fac tot ce mi sta in putiinta:)
8. Te multumesti cu ceea ce "stii" deja, sau iti pui mereu intrebari?
niciodata nu o sa stiu tot,dar asta nu m impiedica sa cercetez cat mai mult
9 Care sunt activitatile care te fac sa nu ti dai seama cum zboara timpul?
cand desenez sau m joc cu cei mici timpul nu exista
10.Daca ar fi sa instruiesti, sa inveti pe altii, ce anume i-ai invata?
tot ce cred ca este bine sa sti in viata si tot ce eu nu am fost invatata si a trebuit sa cunosc din greselile mele
care uneri au fost al naiba de dureroase.
11. Ce te-a facut sa rizi in hohote cel mai recent?
Alexel.
12.Care este aroma ta favorita?
cafeaua
13.Care sunt cele mai importante 3 calitati pe care le apreziezi la un prieten?
sinceritatea,bunatatea,si umorul
14.Ai descoperit ceva nou despre tine insuti, recent?
da,ca pot mai mult decat credeam.
15.Peste 20 de ani, ce ai vrea sa-ti amintesti din actuala perioada?
totul
16.. Pe cine ai vrea sa ierti? De ce nu o faci chiar acum?
am iertat demult,
17.La ce actiuni ai renuntat din cauza fricii de nereusita?
eu nu renunt niciodata.
18.Ce lipseste in viata ta? Ce te-ar face sa ai o viata implinita?
toate la timpul lor.
19.Care este principala calitate pe care o cauti in celalalt?
sinceritatea
20.Daca ai putea sa traiesti din nou ziua de ieri, ce ai face diferit?
as desena mai mult :))
21.Prin toate intorsaturile vietii, cine a fost aproape de tine mereu?
Diana
22.Luind in considerare actualele tale actiuni si obiceiuri, unde te vezi peste 3 ani?
Departe
23.Ce astepti pentru a-ti desavarsi propria viata?
nimic,nu mi place sa astept.
24.Care este cea mai buna decizie pe care ai luat-o vreodata?
ca nu merita sa sufar pt persoanele care m ranesc.
25.Care este cea mai mare minciuna in care ai crezut?
ca sunt iubita.
26.Care este cea mai indepartata amintire din copilarie?
cubuletele de zahar de la bunicul.
27.Care sunt cele mai importante prioritati ale tale?
familia,desenul,prietenii (fara o ordine anume)
28.Daca astazi ar fi ultima zi din viata ta, cu cine ai vrea sa vorbesti si ce i-ai spune?
cu toate persoanele care mi-au fost dragi si care imi sunt, nu stiu ce le-as spune.
29.Ai ajutat pe cineva recent?
da.
30.Cum definesti tu Paradisul?
verde
31.Ce este mai important: sa iubesti sau sa fii iubit?
ambele.
32.Unde gasesti inspiratie?
unde nici nu m astept..

filer

Ma mestec spre ziua de maine cu fiecare clipa de acum.

sunt plina de pete.

ma las,dovada timpului meu, ce trece,

si mortii de ma cauta noaptea imi vecheaza somnul de fiere.

amarul meu, atat de dulce.

timpul ma numara pe degete,

si dimineata ma soarbe din cana de cafea.

la apus imi roade din calcaie

si mi pune din cand in cand sare,pe rana.

si mi vede chipul zambind grotesc,cu o placere hidoasa ce-mi sfasie pielea,

de eternitate,ce o port ca pelerina pentru ploaie.

eu nu stiu sa port haine,

eu port doar un suflet,de decor, nu mi au ajuns banii de trecut.

si dansez cu umbrele mortilor in ploaie,

si ma mestec in ele,si ma scuip

in picaturile de trecut ce mi spala ghenunchii tociti

de vreme.

de dor,si poate de tot.

in picioare port pungi,sa nu las urme pe ceata.

in mana port o calimara,sa ma scriu.

dar nu stiu cuvinte si in urma ma sterg de peretii cu  bumbac.

pereti de lume si de destin

ambiguu,plecat catre praprastia cu lava si chipuri senine,