paviliondeamintiri.

un fel de.

mergeam singura pe strada si priveam cerul,stelele si luna.

erau acolo si imi mangaiau sulfetul.cantau un cantec pe care doar mie mi l canta.Priveam,vedeam dincolo de toata imparatia lui.

eram doar eu in toata lumea.timpul se oprise dar eu continuam sa merg si sa ma pierd in universul ala de amintiri.

amintiri care odata erau "acum" "prezent".momente care imi alina orice derivare de durere.

durere care am estompato.atunci si acum.

zambeam.zambeam cu totul meu.din mine si zambeam pentru ca eram fericita.pentru ca ii multumeam Lui. pentru ca mi a oferit viata mea.prietnii mei.si tot ce insemn.ii multumeam pentru momentele grele in care credeam ca se termina tot.pentru toate obstacolele care le-am intampinat si o sa le mai intampin.pentru tot ce ma face sa fiu mai buna.

pentru ce sunt si o sa devin.

A fost o fericire constanta care ma domina si ma conducea intr-o alta lume.

amnezic. am alergat prin gand si nu m am ratacit.era atat de liniste si senin.ca o campie plina cu flori de primavara.

ca marea intr-o zi de mai.

.eu.iulia.

aici.acum.

exist.

O seara minunata si plina de trecut care imi gadila sufletul si ma face sa vreau sa fiu.