marți, 21 septembrie 2010

ol.


Pe nori de gand,murdari de scrum,.
se duc suflete-n zare.
agale merg si plang urland.
de dor si suparare..



Eu stau,
cadavre numar printre cruci.
cadavru s eu cu ele.
si rad adanc,ca n ale maini,eu am murit prin ele.



Dansez si cant pe-al meu mormant.
din cer le fac cu mana.
haotic gandul meu plapand mi-a sfasiat cununa.



Adorm,si ma ascund in ceata,
incet,adun bucati din mine,
un puzzle crud,morbind si acru
ma duc sa mi gasesc veacul

15 comentarii:

  1. HERA: chiar pari o micuta Bacovia! fara nicio exagerare. sper sa fie insa numai versuri...ar fi crunt sa si simti tot...

    RăspundețiȘtergere
  2. Tristetea e de fapt disponibilitate afectiva. Nu ai cum sa renasti daca nu mori. E tare frumos sufletul tau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca nu le-as fi simtit nu as mai fi scris,cand scri trebuie sa simti,
    dar pana la urma toti avem momente cand murim,si uneori e placut sa mori si sa te renasti
    si este o minciuna a celui care zice ca nu e asa,pentru ca toti trecem prin starea aia de pustietate sufleteasca,de cadere,cand simtim cum totul se descompune, si ca sa depasim asta ,trebuie sa luptam, sa ne cautam,sa ne gasim,sa murim ca sa avem cum sa ne renastem,
    Este adevarat ce am scris aici nu simt acum,doar uneori..

    RăspundețiȘtergere
  5. Haaa:)) uite cum am avut acc idee cu tine Anna,
    cum de fiecare data ma regasesc in ce scri tu..
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. :X tipo... sa scrii o carte sa o semnezi sa ne gasim la o cafea :)) :X

    RăspundețiȘtergere
  7. :))))
    emy nebuna,de carte nu stiu,dar de cafea sigur o servim intr o zi >:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. Intr-adevar stilul bacovian este foarte pregnant la tine...frumos..imi place cum scrii!!!Vreau sa vad mai multe versuri:D ...

    p.s. Nu oricine scrie versuri..trebuie sa simti ca ai "un dar" de a scrie:)!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Bate spre Cosbuc la ritm, nici pomeneala de Bacovia.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nevoia de viaţă am gonit-o de mult
    În mine adesea mai strigă ecouri
    Obosit sunt de toate, sătul să ascult
    Încuiatele gânduri ascunse-n cavouri.

    Îmi place cum scrii.Si de asemenea comentariul tau în care spui "nu e deloc trist".Sunt de acord cu tine, nu stiu de ce toata lumea se gandeste la moarte cu teama...

    RăspundețiȘtergere