luni, 4 octombrie 2010

Liebe.



Amor uitat in colt,aievea se zareste
patat de dor
si prins in cuie,usor se ofileste.


amor de mort,inchis in gol
simtit de suflete nghetate
E dus demult in cimitir,
secat
pe jumatate

Amor insangerat,
si negru de durere.
pana-n mormant adus de vant,
si de ghearele grele.

amorul lor,de om neom
e sus,spre lumea vie-
Dar in ei viata este moarta,
amorul nu il stie,

amorul meu,e mort.
In mine moartea-i vie.

amor de lut,
pastrat in pantecului viata .
e viu de mort si sangereaza
in singura-mi speranta..

Amorul sta intr-un sicriu,
si-mi mangaie durerea.
E beat demult,
si spanzurat de cer,isi plange nemurirea.

11 comentarii:

  1. ''amorul meu,e mort.
    In mine moartea-i vie.''

    Frumoase versuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. de unde atata moarte? de cate ori moare un om?

    RăspundețiȘtergere
  3. hmm emy,nu pot sa ti raspund la intrebare,pt ca am decat experienta mea ca om,iar eu sunt una.
    nu stiu de cate ori moare un om,
    in versurile mele nu este vorba de moartea omului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si aici e un sicriu. Si ma uit la el...Uneori parca esti o prelungire a zilelor si noptilor sufletului meu. Cand o sa trec prin orasul tau la vara, o sa te caut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Poezia este Catre Galateea, una din poeziile mele preferate, a lui Nichita.

    RăspundețiȘtergere
  6. am inteles ca este vb de " moartea sufletului ". Insa odata cu sufletul murim si noi putin cate putin... daca ar fii sa tinem seama de tot ceea ce este rau in lumea asta. Trebuie sa fim mai egoisti , sa ne pese doar de noi si de binele nostru si asta nu inseamna sa fii de piatra. Sunt o multime de lucruri bune care ne inconjoara, numai ca noi nu le vedem sau nu le apreciem cat trebuie... sunt oameni carora le "place" sa traiasca cu sufletul mort... insa multi se plang de asta si nu iau nici o atitudine.

    RăspundețiȘtergere
  7. nu pot sa vb de moartea sufletuluiuneori sustin ca e mort,sau nu stiu poate sufletul meu a murit si acum am altul,cert este ca iubesc,din tot sufletul si simt mai puternic decat inainte,iubesc oamenii si tot ce e mai frumos pe lumea asta,dar din pacate nu pot sa nu observ tot jegul care ma inconjoara,jegul spiritual mai ales,iar asta imi produce o stare de nevroza involuntara..care in momentele respective ma face sa gandesc noncolor.si sa par o persoana care vede numai asa viata.
    eu vie,mai vie ca oricand,dar am momentele mele in care ma transpun intr-o muribunda,iar cand fac asta ma eliberez prin versuri,si tot ce e negru vars acolo,pentru a fi limpede in lumea mea.

    RăspundețiȘtergere
  8. e clar ca sufletul tau nu e mort. as spune amortit, paralizat, coma... hibernare...ratacire, evadare si as continua. dunt stari trecatoare, pasagere prin viata noastra, stari care isi lasa amprenta uneori mai mult, alteori mai putin.
    pe de alta parte, daca nu cunosti starea de negru, cum te poti bucura de starea curcubeu?

    RăspundețiȘtergere
  9. exact amice,si cred ca totul e cu un scopt..
    poate nu o sa vad curcubeul maine,dar intr-o zi sunt sigura ca imi va schita un zambet..

    RăspundețiȘtergere