marți, 16 noiembrie 2010

inconnue

fara aer,incerc sa mi cos destinul cu rubine. atatea rubine cate n-am,cate vreau, si nu sunt,si poate niciodata nu vor fi.
destinul meu cusut cu fir de aur,in cartea cu povesti,cu printul bland,si suflet protector,ce ma iubeste neconditionat si mi trimite scrisori in fiecare zi, creat din franturi de mine si de purgatoriu,acela ce nu l-am intalnit nici pana in ziua aceasta,de noiembrie.
Noiembrie trist,care mi zgarie trupul,indepartat in ganduri,adanc,ce ma picteaza in trecut.
...
imi fac cu mana,ramas bun cadavru trist.
si ma transform in ea,eu, alta,ce nu ma ascund in nici un ieri,si nu voi fi in maine,
eu a mea,si azi a nimanui.
straina mie, si plec din mine.
...
problema mea e ca nu ma invat niciotada minte,
si ma lovesc iar si iar,

zidul ala,zidu` masii de zid,de oameni neoameni,mai gunoaie decat gunoaiele,care-ti jupoaie sufletul cu ghiarele jegoase, si rup din tine pana iti iau si ultimul strop de inocenta,
...
mie nu mi-e frica de moarte,mi-e frica de viata,desi o doresc,mi-e frica de iubire desi mi-e dor de ea..
dar cel mai frica mi-e de oameni,pentru ca pe ei niciodata nu ii sti cu adevarat,
...
umblu cu un final dupa mine,care nu mi se arata in fata,desi imi e aproape de gand,familiar,si nu vrea sa dispara,
si stiu ca oricat as fugi de el,o sa  ma ajunga din urma,sa ma doara.
un final pe care eu,mi-l decupez innconstient in constient,si-l colorez in culorile mele,folosite atat de rar..
si raman acolo,in silueta din lut,
atat de rece in trecut,
si nu ma stiu pe mine n mine,si ma caut.

19 comentarii:

  1. aşa ajung oamenii mari, căutându-se pe ei ca să-i găsească pe alţii.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu cred k asta e problema,
    oamenii au uitat sa se mai caute,
    si traiesc viata rataciti de sine,intr-o lume cu necunoscutii de ei..

    RăspundețiȘtergere
  3. Un poem ca o sabie ruginită care trece prin ziduri, ca un ecou care se intoarce speriat dinspre mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. as the saying goes: 'cu cat incep sa cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc cainii mai mult...'

    RăspundețiȘtergere
  5. Da-mi si mie sa mi-l cos si eu. In zadar nu ti-e frica tie daca celuilalt ii este...

    RăspundețiȘtergere
  6. ești genul de fată născută să treacă peste toate :).

    RăspundețiȘtergere
  7. pai daca nu as lupta sa trec,n-as mai evolua,as stagna pentru intamplari care poate imi ies in cale sa ma intareasca,nu sa ma darame,

    RăspundețiȘtergere
  8. nici nu mai am cuvinte ptr postarile tale...e prea frumos,poti ajunge departe cu scrierile tale, poti scrie o carte:)

    RăspundețiȘtergere
  9. hei multumesc mult dar nu ma consider atat de talentata incat sa scriu o carte,oricum ma simt magulita sa stiu ca exista persoane carora sa le placa ce scriu eu,
    trebuie sa mai evoluez,si poate intr-o zi o sa ma gandesc mai serios la sugestia ta..
    pana atunci o sa continui sa postez pe blog>:D<

    RăspundețiȘtergere
  10. Bineeeee...manca-ti-as curu ala de poet nepereche!!:))

    RăspundețiȘtergere
  11. Placinticaa e superb>:D<

    esti artistaaa!!>:D<

    si artisticaaa:)) b-)

    te;x >:D<


    fa ti o carte!numita "Acasa la Hera":))
    [nu iti divulg numele=)))]

    :*:*:*::**

    Te pup Cu sarmale flambate, Amanta ta:))

    RăspundețiȘtergere
  12. @anonim 1: multumesc pt aprecierile atat de directe:))):*

    RăspundețiȘtergere
  13. @anonim 2: huh asa comm nu am primit pana acum:))) gratie:*
    cat despre identitatea ta inca sunt in dubii:)):*

    RăspundețiȘtergere
  14. @serban: mai am pana sa scriu carti:))oricum apreciez sugestia:D

    RăspundețiȘtergere
  15. am ajuns aici din greseala in timp ce "ma dadeam pe net" :) si.. da.. imi place! observ ca lumea mai are si cultura. bravo!

    RăspundețiȘtergere
  16. multumesc,cultura ne face mai frumosi:)
    ma bucur ca te-a atras ce scriu >:D<

    RăspundețiȘtergere