imi mistuie pamantul si visele desarte,
zdrobeste incet, totul pana in mormant,
imi jumol aripile frante si crescute de atatea ori doar cu speranta,
dar intr-un maine plin de goliciune o sa murim cu totii,
Am sa mor acum, sa inviu in mine,
ma plec umil spre moarte,
i-ascult cantecul surd,
i-ascult cantecul surd,
adorm pe a mea coroana
doar din spini si rug,
wonderfully sad...
RăspundețiȘtergeree culeasa de undeva din adancul meu,intr-o zi trista
RăspundețiȘtergereAi cules-o de cules,dar sper să crească altele în loc.Şi mai sper să nu te rătăceşti,în grădina din adâncul tău.
RăspundețiȘtergerecresc altele,in fiecare zi altele,
RăspundețiȘtergere