luni, 7 noiembrie 2011

crepuscul,

sti ca te doare,simti ca te doare,ai vrea sa scoti din tine piatra aia care te sfasie,sa decupezi fiecare parte putreda care defapt te intregeste,pe tine,nimicul din lumea asta la fel de putreda,
dar speri,speri sa nu devii si tu aceelasi ei,ca tu o sa poti sa scapi,si sa mori altfel,intr-o lume mai buna,
defapt o sa mor la fel,printre stanci de jeg si cadavre planse,

aceeasi soarta lipsita de un loc mai bun,




sa zambesti atunci cand o sa gasesti in suflet putina lumina. 

5 comentarii:

  1. ................

    mă declar analfabetă

    RăspundețiȘtergere
  2. atunci cand gasim in suflet putina lumina trebuie sa o strangem tare si sa o captivam, sa nu mai plece niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  3. pur si simplu ma bucur sa stiu asta:) multumesc

    RăspundețiȘtergere