luni, 10 mai 2010

Uita!


Il privea fix in ochi.
Era in camera de la capatul coridorului.
Statea in patul din mijlocul camerei si nu schita nici un gest.
El,singur,fixat pe un scaun in fata ei.
Lumina era stinsa.
Cu fiecare secunda tensiunea crestea.
Se ridica,isi aprinse tigarea,trase un fum,adanc pana in sufletul ranit.Isi sterse lacrima de pe obraz si il intreba mai mult decat calma.
-De cate ori?Spune-mi sincer..
-Doar o data,singura,iti jur..
-Nu jura prostule!sti bine ca minti..amandoi stim..

Tremura,lacrimile ii curgeau pe obrajul inecat de tristete..
Doar luna ii stia durerea..
Se simtea singura,mintita,batjocorita..il privea in ochi si nu il cunostea.
Il ura.
Nu, putea sa mai treaca peste asta inca o data.
O durea in suflet.
Si cel mai tare durea ca el era atat de las incat niciodata nu recunostea.
Ii lua chipul intre maini ii saruta buzele.
mai mangaie o data parul cu miros de migdale.
Se ridica si pleca.
Il iubea dar sa ierte iar,era prea mult.
Lacrimile nu incetau sa curga.
Inchise usa si isi promise sa inceapa alta poveste.
Acum povestea ei nu a lor.

4 comentarii:

  1. Ahhhhhhhhhhh, deci n-ai idee cat de mult poate sa-mi placa !
    E PREFERATA MEA LUCRAREA ASTA.:x

    RăspundețiȘtergere
  2. :))
    Ma bucur:X:D
    Dar ghici ce?
    E scrisa in ora de fizica:))\
    Asa inspiratie ce am avut eu atunci:))
    Si mie imi palce :D

    RăspundețiȘtergere