sâmbătă, 12 iunie 2010

Fara titlu.




Şi astăzi isi aminteste mereu trecând prin gara infectă a oraşului..povestea ei de dragoste.Primul tren ce o ducea la el. Noaptea nedormită de dinainte. Era atât de nerăbdătoare, atât de fericită. Păşea pe culoarul vagonului cu o dezinvoltură nefirească spre a-si căuta locul deşi nu dorea să sta jos. Era doar o provincială, o micuţă şi naivă provincială ce era entuziasmată de sosirea în capitală şi mai ales de iubitul ei ce o aştepta în gară.Şi trenul îi cânta un cântec pe care atunci nu a ştiut să-l înţeleaga. Era un fel de ,,mergi prea departe, e prea departe...’’. Nimeni şi nimic nu era prea departe pentru micuţa provincială. Îsi aminteste şi acum cum era îmbrăcată, machiată puţin, accesorii discrete, gata să seduca o lume întreagă, un Bucureşti.Primul pas în gara aceea cu prea multe peroane şi prea multe trenuri a durat o infinitate.Se gândea: toate trenurile opresc aici, la fel cum gândul şi inima mea se opresc la tine.Îi plăcea agitaţia cu care clipeau oamenii. Ii induceau o stare de euforie.Acel mereu, mereu, mereu, nesfârşit mereu era pentru ei un mod de viaţă.Iar el.el era pe măsura acestui oraş. Mare, neobosit şi neatins de mare cu blocuri colorate în haine vechi sau de firmă, cu parfumuri de lux şi dame de companie prea educate de televizor. Cu soarele în privire dar cu nori în gânduri, cu prea mult aer condiţionat pentru a-ţi ventila sufletul. Era el.S-ar fi putut rătăci oricând în acel Bucureşti pentru că nu ar fi făcut decât să se piarda mai mult în el.În oraşul acela toate mergeau, inclusiv lucrurile care stăteau. Cafeaua avea alt gust, acela al domniţelor cochete cu umbreluţe de mătase, dimineţile erau interminabile în patul acela de la ultimul etaj, iar nopţile neatinse de negrul somn şi timpul era doar iubire.O iubire a unei provinciale şi a lui,cel ce ii vrajise sufletul. O iubire prea mixtă, sortită eşecului. El era doar cel ce dorea să înglobeze o altă cucerire,ea,micuta provinciala naiva si credula.Şi astfel a rămas cu o singură adresă în suflet: metroul din Gara de Nord . Ea si-a schimbat destinaţia spre alte oraşe de necurpins pentru că Bucureştiul s-a dovedit prea mic, chiar şi pentru sufletul ei de provincială. El si-a schimbat adresa la fel cum lupul îşi schimbă părul, în speranţa că de acolo de unde va sta nu i se vor mai vedea aşa de bine norii.Au rămas doar trenurile care acum cântă doar povestea unui Bucureşti al iubirilor uitate!

20 de comentarii:

  1. sper ca ai sa scoti ceva mai mare din asta:)
    dar mai lucreaza la exprimare... pentru ca este o idee minunata.si este pacat sa nu revi asupra ei.
    uite ca un exemplu, primul lucru care m-a facut sa nu mai vreau sa citesc, cu toate ca am continuat a fost asta:"noaptea nedormită de dinainte"
    de dinainte.. reciteste cu voce tare si asculta doar cum suna:)
    eu iti urez spor la scris. si ne mai citim,cu timpul:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Heii multumesc de sfat,o sa tin cont de el..
    oricum am multe de invatat,nu sunt nici macar la inceput:)
    Si sigur ca o sa ne mai citim.

    RăspundețiȘtergere
  3. heh:)
    placerea mea, sper sa nu te supar cu critica, dar crede-ma chiar este constructiva, pe mine m-au ajutat parerile altora, urasc sa-mi spuna cineva calitatile, sau sa ma pupe-n cur doar de dragu de a se baga n seama, sa-mi zica ce gresesc, sa am ce modela, sa ma perfectionez:)
    cu toate ca in scris, nu exista perfectionare doar la exprimare:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum sa ma superi Bianca,nu m superi deloc,chiar m bucur sa primesc sfaturi si imi place sa tin cont de ele pentru ca sunt constienta ca toate criticile nu fac decat sa m ajute sa evoluez si asta si vreau:d

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Anonim..e un titlu mai sec din pacate pentru ca nu i-am gasit altul mai potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie imi place mult. M a emotionat. Poate se sesizeaza cateva "erori", insa nu sunt in masura sa dau sfaturi. Imi place ca ti exprimi fara retinere sentimentele. Ti se citesc usor gandurile din ceea ce scrii,sa stii..Succes in continuare! :* .

    RăspundețiȘtergere
  7. Tu mereu ai fost o scumpa Clau>:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. Sclipitor.
    Sunt convinsa ca vei avea un viitor cu scrisul.
    Mult noroc in continuare:*.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei da,nici chiar asa Irene..sunt persoane care au mult mai mult talent..
    Eu scriu.. atat.
    Multumesc oricum pt sustinere>:D<

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte frumos.
    Ti-ai schimbat mult stilul de cand am inceput eu sa te citesc. (in bine)
    Ai devenit mult mai romatica si ti-ai schimbat si vocabularul.
    Eu vad o evolutie in ce ce ai scris aici.
    Imi place, astept urmatorul post sa vedem ce surprize ne mai pregatesti !>:d<

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi`a placut tare..si sfarsitul si mai tare. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. foarte bun fragmentul si sunt de parere ca poti dezvolta exprimarea ta indeajuns de mult incat sa aiba o continuitate exceptionala. imi plac frazele tale scurte si taioase. asta demonstreaza ca tii in frau cuvantul destul de bine ceea ce e o mare chestie;) ideea e sa scrii din ce in ce mai mult, sa dezvolti aboslut orice idee, imaginea, pelicula, sunet prin modalitatea cuvintelor. vei fi uimita de ce vei realiza!

    RăspundețiȘtergere
  13. Mie imi plac mult cuvintele tale si castelele unde ma poarta. Chiar nu as schimba nimic. In timp, singura vei colora viata literelor tale tot mai frumos. Inima ta e frumoasa. Si tot ce vei transmite va lumina. Asta conteaza.
    Restul e vocabular...

    RăspundețiȘtergere
  14. Inima mea..
    e tare placut sa aflu ca iti place Anna:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Imi place tare mult ce scrii si mai ales cum scrii. bafta innainte ! :*

    RăspundețiȘtergere
  16. Hei ma incanta sa aflu asta:D
    Multumesc:D

    RăspundețiȘtergere