joi, 15 aprilie 2010

Atat de copila.


Se trezea devreme si astepta, asemenea unui copil al dracului de entuziasmat si curios, soarele. Sa rasara soarele. Sa-i cladeasca un orizont mai luminat . Ii era somn, casca vrand-nevrand, mai inchidea ochii prinzand intre gene cate un vis , dar avea cafeaua amara ce ii placea atat de tare . Tigarile ii faceau meschin cu ochiul si ea le dezmierda cu privirea. Le soptea intr-un mod nebunesc, aproape nefiresc " Incetati, incetati, va voi lasa sa va jucati cu soarele indata ce nu ma voi mai simti deloc vinovata... " .
Abia astepta sa isi intinda somnoros razele pana la ea, sa le imprastie cu o oarecare nesimtire bine-venita pe al ei pervaz, in a ei casa, in ale ei palme, in a ei cafea, sa-i fumeze tigara, sa-i invadeze trupul, spiritul si mintea. Blestema rasariturile atat de iubite pentru ca ii dadeau mai multa pofta de viata si isi fuma cu mai multa pasiune tigarile si ramanea repede fara bani. Isi asculta blues-urile "de suflet" , caci oare ce altceva ai putea asculta cand vibrezi asa cum vibra ea? Se unduia parca drogata, murmura notele stiute, versurile pe care si le amintea. Lumina se pierdea ca mierea printre degetele ei..
Inalta halte mici de fum ce se pierdeau mult mai repede decat ar vrea, printre raze, si apoi , lasa lumina sa se scurga sfios printre obloanele de mult trase ale sufletului ei..

4 comentarii: