marți, 3 august 2010

flet.


in fiecare dimineata imi spal sufletul cu clor si il agat pe balconul cu vise,sa se usuce de tot.uneori il uit zile intregi,si cand scapa incepe sa ma caute,si alearga incercand sa intre la loc in mine. dar eu ma umblu de praf si nu mai are loc sa intre si incepe sa planga sa il primesc in gol.

sufletul meu e negru si se rataceste adesea in noapte. dimineti insir zace pe malul marii,alcoolic ca mine si i place.si rade haotic.si tipa. pe mare. viseaza.si canta.si uita.

il veghez iar cand se intoarce acasa il spal si il curat de dor. sufletul meu nu are regrete. e sincer si i place sa zoboare.pe nori sa pluteasca in vis. e singur. nu are alt suflet prieten.dar sufletul nu e strain. el are iubire. si zambet.si rade mereu.

se pierde in mare,dar cauta alt suflet stingher.

asteapta in timpul ce zace la marginea drumului,drogat acel negru pierdut de trupul sau plin de praf. am sufletul plecat in lume si il astept inapoi. sa vina cu sufletul ratacit pe mare. sa intre mpreuna in totul meu.

Un comentariu:

  1. Marea spala tot. Ia'l la mare :) si o sa fie curat luma , ca un nou inceput:)

    RăspundețiȘtergere