marți, 5 ianuarie 2010

Zambet uitat.


-Gen,zambeste!

-Eu?

-Da,tu!Zambestee!

-Ce?Nu cunosc!Ce e ala?

-Hai nu fi copil,ce ti-e asa greu?
-Nu mai stiu sa zambesc!

-Ba sti micuto!

-Nu sunt micuta,am crescut!

-Da deunde esti acelasi copil naiv si minunat.

-Uite marea!Vara ea e fericita mereu.Dar acum e iarna.Acum nu mai are sentimente.E ca mine,eu si marea.

-Sunt si eu,de mine ai uitat?
-Nu,tu nu mai esti,tu ai plecat!
-Dar m-am intors!
-Da dar locul tau s-a sters,nu mai e langa mine..

-Plangi?

-Nu!

-Dar ai lacrimi in ochi..

-E doar vina vantului..

-Prostuto..

-Nu ma lua in brate,nu vreau sa te mai simt!

-Ai fost si vei ramane marea mea!

-O mare moarta..

-Ai spus ca o sa ma astepti la mare..

-Dar m-am plictisit si am plecat.Nu te mai astept!
-Tot ce a fost va ramane in amintire.Te voi iubi mereu!
-Pleaca!

-Plec,dar o sa te astept..vantul ti-a sters zambetul,dar marea tot a mea ramane..


-Eu sunt marea ta!Ramai cu mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu