joi, 7 ianuarie 2010

Cafeaua de dimineata.

Era o zi ca oricare alta,se trezi de dimineata si isi aprinse tigarea,fereastra era prietena ei din fiecare zi...se aseza,cafeaua era perfecta..se uita la cer,iar in minte ii venii atatea amintiri..
Ultimii doi ani..
Isi aminti de primul "te iubesc!".Privirea i se intrista si o lacrima ii cazu pe pervaz.De ce trebuia sa uite tot?Sa stearga orice amintire?Sa inchida in cutia aia nenorocita orice gand duce la el?De ce?
Uneori ii era dor,dar nu de el,ii era dor de momentele trecute,de tot ce a fost atunci si acum nu mai poate fi. Si o durea,pentru ca era povestea ei si nu vroia sa se termine asa.Dar s-a terminat!Urat!Intr-un fel in care nu se gandea ca se va termina.
A fost frumos.A invatat sa iubeasca.Sa creada.Sa spere.Sa uite.Sa stearga.Sa treaca peste tot.Sa ierte.
Nu a putut niciodata sa urasca.Nici pe el nici pe ea.Era prea copila.Naiva.Mult prea naiva.
A a plans. A suferit.A vrut sa dispara.Dar a iertat.
A invatat din nou sa viseze.
Fericire voua cei ce puteti sa distruge-ti suflete.

Un comentariu:

  1. imi palce mult...sti de ce?!...pt ca seamana cu perosnajul creat de mine...adica simnte la fel eu asa am simtit..as vrea sa iti mai arat ce am scris..ca nu e tot ce am pe acest blog...sa ne auzim :P

    RăspundețiȘtergere